Cel mai important lucru atunci cand ajuti pe cineva este sa nu-i ceri nimic la schimb. Daca i-ai pretins ceva, atunci nu mai este vorba de ajutor, ci de o afacere, caz in care conditiile trebuie puse din start, negociate si acceptate de ambele parti. Se intampla frecvent ca persoana care face o astfel de afacere sa spuna ca “a ajutat”, dar, de fapt, el cere mai mult decat ofera si incearca sa obtina beneficii de pe urma unui om aflat in nevoie. “Daca ti s-a stricat televizorul, te ajut eu, iti aduc eu unul nou, dar imi vinzi mie, la un sfert de pret, terenul ala pe care il ai de vanzare”, cam asa ar putea sa spuna o astfel de persoana, care, de fapt, nu ajuta, ci speculeaza nevoia unui om aflat in suferinta. Daca reuseste sa puna mana pe terenul dorit, speculantul ii mai cere si altceva victimei si ii face si reprosuri, ceva de genul: “Mai tii minte cand te-am ajutat atunci, cu televizorul?”. E plina Romania de specimene din astea, care sustin ca te ajuta, insa ei nu fac altceva decat sa obtina foloase, speculand necazul tau. 
Daca vrei cu adevarat sa ajuti, atunci trebuie sa simti durerea celui aflat in nevoie, sa ai empatie si sa nu pretinzi nimic in schimbul ajutorului acordat, pe care trebuie sa-l oferi cu inima calda si deschisa. Mi s-a intamplat de multe ori sa ajut in modul acesta, cu tot ce am putut eu, inclusiv cu bani, pe care i-am donat ca anonim, de cele mai multe ori, adica am virat diverse sume de bani in conturile celor care aveau nevoie de ajutor. Dar au fost si momente cand am oferit bani direct celor aflati in necaz. Imi aduc aminte de o intamplare de pe timpul cand, pentru o scurta perioada, am activat ca voluntar la Asociatia “Bucuria celor necajiti”. Cei din asociatie mi-au povestit despre o tanara familie din blocul social “Evazatu’”, care a ajuns in situatia sa fie evacuata din cauza datoriilor. Sotia era casnica si avea grija de copilul nou-nascut, iar sotul fusese la munca prin Kazahstan, unde fusese pacalit si se intorsese fara un ban in buzunar. Voluntarii au fost la ei acasa, unde au gasit-o pe sotie spaland copilul si plangand. Intamplarea a facut sa fiu si eu la sediul asociatiei, in momentul cand sotul a venit acolo pentru a solicita ajutor. Am simtit durerea lui, necazul lui, si i-am daruit toti banii pe care ii aveam eu atunci, 50 de lei. Nici nu i-am pretins nimic si nici nu am avut asteptari de la el, iar daca il intalnesc acum pe strada, sigur nu-l mai recunosc si nu-i mai tin minte figura sau vocea.
Nu pretinde nimic in schimbul ajutorului
Eu consider ca cel pe care l-am ajutat nu-mi datoreaza absolut nimic, nici macar un salut sau un cuvant de multumire, caci eu nu-i ofer ajutorul cu scopul de a obtine multumiri din partea lui. Asa inteleg eu sa ajuti cu adevarat pe cineva, fara sa pretinzi si fara astepti nimic in schimb. 
A considera ca cel pe care l-ai ajutat iti este dator inseamna tot o afacere: oferi ceva acum, cu scopul de a primi altceva, altadata. In aceasta privinta, la fel de plina e tara de oameni care spun ca te ajuta, dar, de fapt, ei te fac dator, au asteptari de la tine si te solicita cand vor ei, cu ce vor ei, spunandu-ti cam asa: “Esti dator la mine, pentru ca te-am ajutat atunci, stii tu cand!”. Astfel de oameni nu te ajuta cu adevarat, ci iti creeaza o obligatie fata de ei. Din aceasta categorie de oameni cu caracter indoielnic, cei mai numerosi sunt politicienii, mai ales in campaniile electorale: atunci cand ofera plasutele cu ulei si zahar, eventual si vreun cozonac sau vreun peste, ei spun ca te ajuta, insa ei au asteptari de la tine, se asteapta sa-i votezi, pentru ca te considera dator. 
Din pacate, cam asta este si mentalitatea prostimii de la noi: cel care nu are ce manca si primeste o plasuta electorala se simte dator si il voteaza pe respectivul politician. Este o mentalitate execrabila, pentru ca, asa cum am spus mai inainte, cand ajuti cu adevarat, nu-l consideri dator pe cel ajutat, deci nici el nu trebuie sa se simta dator. In caz contrar, nu mai avem de-a face cu un ajutor, ci cu un troc, o tranzactie, situatie in care, dupa cum am mai spus, conditiile trebuie puse pe loc, negociate si asumate. Oricum, o astfel de afacere, pentru cumpararea de voturi, este si ilegala, si imorala.
Laurentiu Neghina – un maestru al prefacatoriei
Un adevarat campion al minciunilor si aparentelor de bun samaritean este Laurentiu Neghina, fost primar al Onestiului, actualmente infractor condamnat penal pentru fapte de coruptie, care “a ajutat” o gramada de oameni. Ghilimelele puse mai inainte sunt extrem de importante, pentru ca, in realitate, Neghina nu a ajutat pe nimeni cu adevarat, ci a facut doar afaceri, cumparand o gramada de oameni, pe care si i-a facut datori prin astfel de “ajutoare”. 
Vreo 8 ani de zile, Neghina, impreuna cu Ionut Tenie si, ulterior, cu voluntarii de la asociatia Onestin, au carat plase cu alimente prin tot orasul. El spunea ca vrea sa ajute oamenii nevoiasi, insa scopul lui real era de a-i face pe oameni sa se simta datori si sa-l voteze la functia de primar. A si reusit, pana la urma, pentru ca prostimea noastra e tare inapoiata. Oamenii amarati au primit plasele de la Neghina si s-au simtit datori sa-i ofere ceva in schimb, adica votul lor, fara sa constientizeze ca, in acest caz, nu mai este vorba de niciun ajutor, ci de o afacere, care s-ar putea numi Afacerea “Voturi pentru mancare”. Dar, ca la orice afacere, Neghina nu trebuia sa se prefaca si sa pozeze in omul care ajuta, ci trebuia sa spuna de la inceput ca ofera o plasa sau doua de mancare pentru un vot. Asa se face o afacere corecta, spunand de la inceput: “Eu iti dau asta, tu imi dai aia! Eu iti dau de mancare, tu imi dai votul!”.
Ajutor pentru prostime
Neghina a ramas la fel de prefacut si acum, pentru ca el sustine in continuare ca “a ajutat”, in loc sa spuna ca le-a creat oamenilor niste obligatii, niste datorii. Iar prostimea a ramas la fel de…proasta! In loc sa spuna ca Neghina, sub forma unui ajutor de fatada, le-a creat niste obligatii si i-a indatorat fata de el, ei afirma si acum ca au fost ajutati, ba chiar sar si la gatul altora, pretinzand ca si altii sunt datori fata de infractor, pe motiv ca si ei au primit “ajutor”. Un exemplu este cazul boschetarului Liviu Tataru, un om al canalelor si al aurolacului, care a fost “ajutat” de catre Neghina, dupa metoda pe care am explicat-o mai sus, iar acum sare la gatul tuturor celor care nu-l sustin pe infractor, fiind capabil sa comita chiar si infractiuni. La doar o zi dupa ce am publicat articolul „Spirit de haita, nepotism si promovare a non-valorilor, realitati ale Romaniei de azi. Angajati ai Primariei Onesti care au incasat miliarde de lei vechi, fara sa faca aproape nimic”, m-am trezit cu un atac din senin din partea lui Tataru, pe Facebook, fara ca eu sa fi avut vreo problema, vreodata, cu acest personaj. M-a balacarit in limbajul specific oamenilor de grota, m-a facut curva, m-a jignit in toate felurile, reprosandu-mi ca eu ii sunt dator lui Neghina. Tataru s-a laudat ca a trait prin canale si ca a devenit un om adevarat, insa atacurile lui dovedesc ca e doar un instrument in mana celor cu bani multi, asa cum e si Neghina. Pentru injuriile lui Tataru, voi depunere si plangere penala impotriva lui.
Avem, pe de o parte, actiunile lui Neghina, facute cu scopul de a-i indatora pe oameni prin ajutoare de fatada, si, pe de alta parte, prostimea care se simte indatorata pentru presupusul ajutor.
“Hai ca te ajut eu!”
Aceeasi manevra a incercat-o Neghina si cu mine, cautand sa ma indatoreze cu asa-zise ajutoare, nestiind ca eu am un alt sistem de valori si nu ma consider dator cu nimic atunci cand sunt cu adevarat ajutat de cineva. Daca se pretinde ceva de la mine, caz in care este vorba de o tranzactie, nu de un ajutor, atunci si eu am pretentia sa mi se spuna de la inceput care sunt conditiile. Spre exemplu, pe timpul cand lucram ca redactor la ziarul lui Neghina, mi s-a stricat calculatorul, la un moment dat, iar el a sarit imediat, “Hai ca te ajut eu cu un calculator nou”, asa mi-a spus. Chiar eu m-am dus sa achizitionez calculatorul, care a costat cam 1.500 de lei, bani pe care i-a platit el, insa pentru acel calculator eu am lucrat fara salariu aproape 3 luni de zile. Un simplu calcul arata ca am muncit pe 500 de lei lunar, aproape de doua ori mai putin decat minimul pe economie, deci pacalitul am fost eu, nu el, care a speculat nevoia mea si m-a exploatat, desi el a sustinut ca m-a ajutat. 
La mult timp dupa aceea, tot el a sarit la mine si mi-a reprosat ca m-a ajutat cu calculatorul. “Ai uitat cand te-am ajutat cu calculatorul?!”, cam asa imi zicea Neghina. Mai indreptatit as fi eu sa-i fac lui reprosuri si sa-i spun ca imi mai datoreaza cel putin un calculator, pentru cele 3 luni lucrate fara salariu. Si dupa aceea m-a exploatat, caci tot cam jumatate din minimul pe economie imi dadea.
Santaj moral sub fatada ajutorului
Mai tarziu, cand eu am facut doua interventii pe inima, Neghina a facut o donatie de 1.000 de lei, insa l-a pus pe Ionut Tenie (procopsit de infractor cu functia de administrator public al Onestiului, cu salariu de vreo 53 de milioane pe luna) sa imi ia un interviu video si sa ma filmeze in timp ce imi dadea banii, iar ulterior, in campania electorala, el a scris pe mai toate fluturasele ca a donat bani pentru mine, materiale pe care le-a distribuit prin tot orasul. Scopul era acela de a trece drept un om saritor si de a atrage simpatia si voturile cetatenilor, dar, prin faptul ca m-a si filmat, a urmarit sa-mi creeze si obligatii fata de el, ba chiar sa ajunga la santaj moral. Asta s-a si intamplat, caci, de curand, in urma unui articol critic scris de mine, pe Facebook a aparut filmuletul cu donatia facuta catre mine, postarile fiind facute de aurolacul Liviu Tataru si de psihopata Doina Moscu. Filmati au fost si alti onesteni “ajutati”, zeci si sute de oameni, poate chiar mii, iar asta dovedeste premeditare, deci nici vorba de ajutor. 
Cand am refuzat sa-l mai sustin pe Neghina, dupa ce acesta s-a aliat cu PSD-ul si a mai si fost condamnat definitiv, el si hoarda lui de lingai au sarit pe mine si m-au balacarit peste tot, pe motiv ca eu sunt dator fata de el, pentru ca el m-a “ajutat” pe mine. Insa, dupa cum am mai spus, ajutorul nu presupune nicio datorie, pentru ca nu s-ar mai numi ajutor, ci afacere, caz in care conditiile trebuie puse de la inceput. Putea sa spuna de la inceput: “Uite, eu iti dau 1.000 de lei, iar tu ma sustii toata viata, chiar si daca devin infractor sau daca ma aliez cu Hrebenciuc”, situatie in care sigur ar fi primit un refuz. Asta pentru ca interventiile mele pe inima au costat peste 60.000 de lei, iar medicamentele luate in 5 ani de zile care au trecut de atunci au costat si ele vreo 40.000 de lei, poate chiar mai mult (lunar am nevoie cam de 800 de lei pentru medicamente). Neghina a contribuit cu 1.000 de lei, iar restul de circa 99.000 de lei au fost donati de mii de oameni din Onesti sau Bacau, dar si luati cu imprumut de pe la banci. Daca ar fi sa datorez ceva cuiva, atunci miilor de onesteni ar trebui sa le fiu dator, nu lui Neghina, iar rasplata cea mai buna este sa imi fac meseria in mod corect, fara sa ma las cumparat de oameni de teapa infractorului Neghina.
Ajutorul cu indatorare nu se mai cheama ajutor
Fragment dintr-un articol scris in apararea lui Neghina, in Presa Onestilor
Daca as avea caracterul infect al lui Neghina, eu as fi mai indreptatit sa-i fac lui reprosuri si sa-l consider dator catre mine, avand in vedere serviciile pe care le-am prestat pentru el. Calculand la tarifele pe care le am acum ca jurnalist independent, zecile, poate chiar sutele de articole pe care le-am scris pentru el si pentru gasca lui ar valora cu mult mai mult decat platile facute de Neghina, care ar trebui sa-mi fie dator vandut. Ca sa nu mai spun ca Neghina, cand plateste un jurnalist pentru serviciile prestate, nu considera ca l-a platit, ci ca l-a cumparat. In fine, se poate spune ca Neghina nu m-a ajutat cu absolut nimic, ci a cautat sa se foloseasca de mine si sa obtina beneficii de pe urma mea, fie materiale, fie electorale.
Doina Moscu – o mizerabila
Acelasi caracter mizerabil il are si psihopata Doina Moscu, o sustinatoare a lui Neghina si a tuturor celor cu bani multi si putere, in special de la PSD si UNPR. Ea insasi milionara in euro, psihopata a afirmat ca l-a ajutat cu bani pe artistul Lica Chitcan, insa, ca si in cazul lui Neghina, ea urmarea sa-l indatoreze pe artist si se astepta ca acesta, in schimbul banilor, sa-i ofere iubire si sa o ia de nevasta. Si in acest caz este vorba de o tranzactie, nu de un ajutor, situatie in care conditiile ar fi trebuit sa fie puse tot de la inceput. 
Tot sub forma de ajutor, psihopata a incercat sa ma indatoreze si pe mine: ea sustinea ca ma ajuta, dar, de fapt, ea urmarea sa se foloseasca de mine, sa ma indatoreze, pentru ca eu sa scriu articole defaimatoare despre fostul ei amant. La fel procedeaza de 5 ani de zile, cu orice persoana aflata in nevoie: se preface ca “ajuta”, insa ea urmareste sa-l indatoreze pe cel “ajutat” si sa-l foloseasca impotriva lui Chitcan si a tuturor celor care nu sunt de acord cu ea.
Legea si constiinta – limite ale ajutorului
Prin exemplele date in capitolele de mai sus, sper ca am reusit sa evidentiez diferenta dintre falsul ajutor, cand cel care spune ca ajuta are, de fapt, alte scopuri, si ajutorul adevarat, cand cel care vrea sa sprijine un om aflat in nevoi nu urmareste altceva si nu se asteapta sa primeasca nimic in schimbul ajutorului acordat. Trecem acum la o alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca un ajutor adevarat, conditie legata de limitele ajutorului oferit. Poti sa ajuti pe cineva cu orice, vorbe bune, alimente, imbracaminte, obiecte de uz casnic, bani sau servicii, cu conditia sa nu incalci legea, si nici propria ta constiinta. Daca incalci legea, atunci nu mai inseamna ca ai ajutat pe cineva, ci ca ai comis o infractiune. Daca un prieten te roaga sa-l ajuti la o spargere pe care acesta vrea sa o dea intr-o locuinta, atunci inseamna nu ca ai ajutat, ci ca ai comis infractiunea de complicitate la furt. In mod similar, daca, pentru a ajuta pe cineva, iti incalci propria ta constiinta si propriul tau sistem de valori, atunci nu se mai poate vorbi de ajutor, ci de un lucru facut fortat, cu care nu esti de acord.
Nu ajuta la comiterea de infractiuni!
Asta cred eu, insa exista multi care gandesc pe dos, printre acestia numarandu-se puscariasii, interlopii, politicienii si oamenii strazii. Toti acestia considera ca, daca cineva te-a ajutat, tu ii esti dator indiferent de ce ti se cere la schimb, chiar si comiterea unei infractiuni. Daca un puscarias te “ajuta” cu ceva, de exemplu iti ia apararea cand te ataca cineva, el te considera dator, si tu trebuie sa te consideri la fel de dator, iar daca iti cere, la un moment dat, sa-l “ajuti” sa omoare pe cineva, tu trebuie sa accepti si sa participi la crima, pentru ca ii esti dator. Cam asa gandesc puscariasii si interlopii, dar nici politicienii nu sunt departe. Un exemplu este cel al deputatului Valerian Vreme, care a fost sustinut de Laurentiu Neghina in campania electorala. Pentru acest motiv, Vreme a declarat public ca il va ajuta pe Neghina, chiar si dupa ce acesta a fost dovedit ca infractor si a fost condamnat pentru fapte de coruptie. A sustine in mod public un corupt inseamna sa fii de acord cu coruptia, iar a sprijini un infractor inseamna sa devii complicele acestuia.
Ajutor inchipuit
Pentru mine, un asemenea gen de “ajutor”, ca si cel oferit de Valerian Vreme lui Neghina, este de neconceput. Oricat ar latra Neghina si pupicuristii lui, eu pe un infractor, condamnat nu pentru orice fapte, ci pentru coruptie, nu am cum sa-l sustin sa ajunga in fruntea orasului sau in oricare functie publica, mai ales ca a mai si aruncat Onestiul sub bocancul rosu al PSD-ului, fapt care contravine constiintei mele, pentru ca orasul a murit sub conducerea pesedistilor, care s-au aflat tot timpul la putere.
Un infractor nu trebuie sa ocupe nicio functie publica
Daca latraii lui Neghina spun ca eu ii sunt lui dator, atunci eu sustin ca el imi este mie dator, iar dovada este simplu de facut, calculand chiar si babeste: adunam toate serviciile pe care le-am prestat pentru el, adica munca facuta de mine, si inmultim cu pretul mediu de pe piata sau cu salariul mediu pe economie (daca mi-ar fi facut contract de munca, salariul s-ar fi dus catre cel mediu, pentru ca am studii superioare). Numai diferenta la salariu ar trebui sa fie de vreo 15.000 de lei, pentru cei aproape doi ani de zile in care am muncit la el, la negru. In loc sa ma plateasca in mod corect, a venit cu figura aia cu donatia de 1.000 de lei, care a mai si fost filmata, pentru a se lauda apoi cu marea lui generozitate, pentru a-mi reprosa ca-i sunt dator si pentru a-i pune pe latrai sa ma balacareasca.
De cate ori sa ajuti si pe cine sa ajuti
Opinia mea este foarte clara: trebuie sa ajuti mereu, de cate ori poti, pe orice persoana aflata in nevoi, indiferent daca iti este ruda, cunostinta, prieten sau dusman. Exista unii care ajuta o singura data pe cineva, iar daca cel ajutat ii mai solicita sprijinul inca o data, atunci il iau la injuraturi pe cel nevoias si ii fac reprosuri. Un astfel de individ este hipiotul batran Gioni Raileanu, despre care am mai scris aici. Nu este important de cate ori ajuti un om, ci de cate ori are nevoie de ajutor acea persoana si de cate ori ai tu posibilitatea sa ajuti. Daca ii daruiesti o paine unui om care nu are ce sa manance, nu ai de ce sa-l refuzi a doua oara, pe motiv ca i-ai mai dat o data. Ii dai si a 5-a oara si a 25-a oara, ii dai de fiecare data cand tu ai de unde, iar el se afla in nevoie. 
Aceleasi considerente se aplica si in cazul celui care te-a ajutat pe tine: daca ajunge el in nevoie, iar tu ai, atunci trebuie sa-l ajuti, dar nu pentru faptul ca i-ai fi tu dator lui, ci pentru motivul ca el este la necaz si are nevoie de sprijin. Ba chiar si cu dusmanii trebuie procedat asa. Indiferent de ce rau ti-au facut dusmanii, trebuie sa-i ajuti atunci cand ei devin cazuri umanitare si au nevoie de sprijin pentru a subzista.
Doreste-ti sa ajuti, dar nu cauta oameni pe care sa-i ajuti, caci apar ei singuri
Unii s-au intrebat cum sa-i aleaga pe cei pe care doresc sa-i sprijine, iar altii, cand li se cere ajutorul, stau la indoiala si spun ca poate sunt oameni care au si mai mare nevoie de sprijin, refuzand astfel pe cei care solicita ajutor. Eu sunt de parere ca nu trebuie sa cauti in niciun fel persoanele nevoiase, activitate care e specifica doar fundatiilor si asociatiilor umanitare, ci trebuie doar sa-ti doresti sa ajuti, iar cei cu astfel de necazuri apar ei singuri. Asa cum apar, asa ii ajuti, in ordinea asta. La fel de important este si faptul ca nu trebuie sa urmaresti ce face cu banii cel pe care l-ai ajutat, nici macar nu trebuie sa-ti pui problema asta. Am auzit pe unul care i-a dat 5 lei unui amarat, apoi zicea ca nu mai poate dormi noaptea, fiind framantat de urmatoarele intrebari: “Oare am facut bine ca i-am dat bani? Daca, in loc de mancare, se duce sa-si ia bautura?”. Astfel de intrebari sunt, de fapt, niste scuze ale celor zgarciti, care cauta motive sa nu ofere ajutor. 
Cand simti nevoia omului si-i traiesti si tu durerea, nu-ti mai pui problema ce face acela cu ajutorul pe care i-l dai, caci nu mai e treaba ta, ci e treaba lui, e pacatul lui daca face ceva gresit. Ca sa te poti numi om adevarat, ajuta-i pe cei aflati in nevoie, de cate ori poti, fara sa astepti nimic in schimb, fara sa tii cont daca iti e prieten sau dusman, dar si fara sa incalci legea si propria ta constiinta.
Florin TANASE
Presedintele pe judet al PNL, panglicarul de Paler, un fomist dupa bani, ar fi pus mana pe miliardele pe care le avea pregatite Negina, insa riscurile erau extrem de mari, iar seful liberalilor din judetul Bacau si-ar fi putut pierde chiar propria functie. Pentru onesteni, in marea lor majoritate, n-ar fi fost o problema sa voteze un infractor care ar fi candidat din partea PNL, caci oamenii din Onesti voteaza de vreo 30 de ani doar infractori, corupti si alti oameni de nimic in fruntea orasului. Problema ar fi fost ca stirea despre candidatura din partea PNL a unui infractor condamnat pentru fapte de coruptie ar fi facut inconjurul tarii in doar cateva zile, iar liberalii nu s-ar fi compromis doar pe plan local si judetean, ci chiar pe plan national. Acestea au fost motivele pentru care PNL nu l-a acceptat pe Neghina.
Desigur, faptul ca Neghina este infractor va avea consecinte extrem de grave asupra PMP-ului, un partidulet care va plati scump pentru ca promoveaza oameni corupti, condamnati la pedeapsa cu puscaria. La alegerile trecute, PMP a intrat in Parlament la limita, iar la alegerile acestea s-ar putea sa nu mai reuseasca, mai ales ca Neghina este omul PSD-ului, dar candideaza din partea PMP-ului. In scurt timp, lui Basescu i se va pune, cu certitudine, intrebari din partea presei, referitoare la candidatura din partea PMP a unui infractor si om de casa al PSD-ului.
Hrebe a continuat sa detina controlul asupra Onestiului prin urmasii lui Neghina, in frunte cu Alexandru Cristea (destituit si el din functie) si actualii consilieri locali de la PSRO (care acum migreaza si ei dupa Neghina, la PMP), dar mai ales prin Gnatiuc, mai intai ca viceprimar, apoi ca primar. Guzganul de Hrebe merge acum la doua capete si doreste sa pastreze controlul asupra Onestiului fie prin Neghina, fie prin Gnatiuc. De remarcat ca Hrebe i-a cerut lui Neghina sa faca si campanie pentru Viorica Dancila. Iar pentru ca a umblat prin oras sa distribuie poze cu Dancila, Neghina a primit o sumedenie de injuraturi de la cetatenii orasului. Dar mai sunt cateva sute de onesteni care si-au exprimat intentia de a-l vota pe Neghina, chiar daca acesta este omul lui Hrebenciuc si al PSD-ului, fiind si infractor pe deasupra, condamnat pentru fapte de coruptie.
presaonestilor 